O definiție pentru cobzire
Argou
cobzi, cobzesc v. t., v. r. v. cobzări.
Intrare: cobzire
cobzire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||