O definiție pentru cobărluire


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobărluí, pers. 3 sg. cobắrluie, vb. IV (reg.) a prăda, a fura.

Intrare: cobărluire
cobărluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobărluire
  • cobărluirea
plural
  • cobărluiri
  • cobărluirile
genitiv-dativ singular
  • cobărluiri
  • cobărluirii
plural
  • cobărluiri
  • cobărluirilor
vocativ singular
plural