2 definiții pentru cobârlău (s.m.)
Explicative DEX
COBÎRLĂU sbst. 1 Bucov. Bîrlog, vizuină: ursul abia la Stretenie se mișcă în bîrlogul sau ~l său (MAR.) ¶ 2 Băn. 🐑 Țarc în care se țin mieii (NOV.).
Regionalisme / arhaisme
cobârlău2 s.m. și adj. (reg.) 1. hoț, tâlhar. 2. nomad, vagabond.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cobârlău (s.m.)
cobârlău2 (pl. -i) substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)