3 definiții pentru cobârlău (s.m.)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

cobîrlău s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUȘ. SĂLAȘ. VIZUINĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobârlău2 s.m. și adj. (reg.) 1. hoț, tâlhar. 2. nomad, vagabond.

cobârlắu, -auă, -laie, s.n. – 1. Culcuș, vizuină (Faiciuc 1998). Bârlog de urs (ALR 1961: 679; Borșa). 2. Culcuș ascuns (Grad 2000; Săcel). – Probabil din cober „coviltir” (< germ. Kobel) + lău; Din magh. kobor, cf. cobârnă (MDA).

Intrare: cobârlău (s.m.)
cobârlău (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobârlău
  • cobârlăul
  • cobârlău‑
plural
  • cobârlăi
  • cobârlăii
genitiv-dativ singular
  • cobârlău
  • cobârlăului
plural
  • cobârlăi
  • cobârlăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)