2 definiții pentru cobâlțâit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobâlțâít sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: cobâlțâi] (Reg) 1-2 Cobâlțâire (1-2).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobâlțâít, cobâlțâíturi, s.n. (reg.) scuturătură, clătinătură, hurducătură.

Intrare: cobâlțâit
cobâlțâit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobâlțâit
  • cobâlțâitul
  • cobâlțâitu‑
plural
  • cobâlțâituri
  • cobâlțâiturile
genitiv-dativ singular
  • cobâlțâit
  • cobâlțâitului
plural
  • cobâlțâituri
  • cobâlțâiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)