O definiție pentru clăcuire
Explicative DEX
clăcuire sf [At: (a. 1792) URICARIUL I, 352 / Pl: ~ri / E: clăcui] Clăcășire.
Intrare: clăcuire
clăcuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||