2 definiții pentru clocăire
Explicative DEX
clocăire sf [At: DICȚ. / Pl: ~ri / E: clocăi] Cloncănire.
Etimologice
CLOCĂI, pers. 3 clocăie / clocăiește, vb. IV. Intranz. A cotcodăci (1), a cotcorozi. (din cloc)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: clocăire
clocăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||