O definiție pentru clipuire
Arhaisme și regionalisme
clipui, clipuiesc, vb. IV (reg.) a câștiga ceva cu țârâita, pe-ndelete.
Intrare: clipuire
clipuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||