O definiție pentru clintitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clintitură sf [At: OSTINESCU / Pl: ~ri / E: clinti + -(t)ură] (Rar) 1-3 Clintire (1-3).
Intrare: clintitură
clintitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |