O definiție pentru cleron (pl. -uri)
Arhaisme și regionalisme
cleron, cleroane și cleronuri, s.n (înv.) trompetă cu sunet ascuțit și pătrunzător.
Intrare: cleron (pl. -uri)
cleron (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)