O definiție pentru cleron (pl. -uri)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clerón, cleroáne și clerónuri, s.n (înv.) trompetă cu sunet ascuțit și pătrunzător.

Intrare: cleron (pl. -uri)
cleron (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cleron
  • cleronul
  • cleronu‑
plural
  • cleronuri
  • cleronurile
genitiv-dativ singular
  • cleron
  • cleronului
plural
  • cleronuri
  • cleronurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)