opțiuni
  • info

O definiție pentru clențenire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLENȚENI vb. IV v. clănțăni.

Intrare: clențenire
clențenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clențenire
  • clențenirea
plural
  • clențeniri
  • clențenirile
genitiv-dativ singular
  • clențeniri
  • clențenirii
plural
  • clențeniri
  • clențenirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clănțăni, clănțăn / clănțăni, clănțănescverb

  • 1. (Despre dinți) A se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se sculară toate dihoniile și unde începură să răgească și să clănțănească din dinți, de te apuca fiorile morții de frică. POPESCU, B. II 22. DLRLC
    • format_quote A-nceput să tremure, clănțănind ca-n toiul frigurilor. CARAGIALE, O. III 47. DLRLC
    • format_quote Au început a clănțăni și ceilalți de frig, de sărea cămeșa de pe dînșii. CREANGĂ, P. 254. DLRLC
    • format_quote Dinții îi clănțăneau de frig. BART, E. 238. DLRLC
    • format_quote Cluceru ținea porunca domnească în mînă și dinții îi clănțăneau în gură. GHICA, S. A. 52. DLRLC
    • format_quote tranzitiv neobișnuit Un gust de pîne cazonă, acră, îi umplu gura, clănțăni dinții în gol, oftă urmărind mai departe, cu gîndul, armata aceea fumurie. CAMILAR, N. II 140. DLRLC
  • 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A clănțăni din clește. DLRLC
    • format_quote Marcu... purcedea, Din oțele clențănind Și din gură chiuind. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Gîtul șipului începu să clănțănească tare pe buzele paharului. CARAGIALE, O. I 291. DLRLC
    • 2.1. A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nanina... clănțăni și strigă și mai tare: deschideți! D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
  • 3. figurat peiorativ A vorbi mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flecări vorbi
    • format_quote Nu mai clențeni... și ieși afară! ALECSANDRI, T. I 32. DLRLC
    • 3.1. reflexiv reciproc A se certa (ușor), a se ciorovăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: certa ciorovăi sfădi
      • format_quote Spune-i așa papistașului, că noi n-avem știință multă, dar slujba ne-o facem; și că nu vreau să mă clănțănesc cu el. SADOVEANU, Z. C. 48. DLRLC
      • format_quote O luam razna prin sat și mă bucuram nespus cînd vedeam pe Moș Vîrlan clănțănindu-se cu răzeșii de pe la noi, de altfel cu toții guri foarte agere. SADOVEANU, O. A. II 104. DLRLC
etimologie:
  • Clanț + sufix -ăni. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.