3 definiții pentru claus

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

claus sn [At: DA / A: ? / Pl: ? / E: ger Klause] (Reg) 1 Amenajare pe cursul superior al unei ape făcută pentru a înlesni plutirea lemnelor de la munte. 2 Grămadă de lemne formată la scoc. 3 Grămadă mare de lemne de foc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cláus (-suri), s. n.1. Zăgaz, stăvilar. – 2. Îngrămădire de lemne care se formează la închiderea unei ecluze. Germ. Klause (Drăganu, Dacor., III, 707). – În Banat.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cláus cláusuri și cláuse, s.n. (reg.) 1. baraj, stăvilar, hait, opust, scoc, zăton. 2. grămadă de lemne adunată la capătul barajului.

Intrare: claus
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claus
  • clausul
  • clausu‑
plural
  • clausuri
  • clausurile
genitiv-dativ singular
  • claus
  • clausului
plural
  • clausuri
  • clausurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claus
  • clausul
  • clausu‑
plural
  • clause
  • clausele
genitiv-dativ singular
  • claus
  • clausului
plural
  • clause
  • clauselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)