3 definiții pentru claus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

claus sn [At: DA / A: ? / Pl: ? / E: ger Klause] (Reg) 1 Amenajare pe cursul superior al unei ape făcută pentru a înlesni plutirea lemnelor de la munte. 2 Grămadă de lemne formată la scoc. 3 Grămadă mare de lemne de foc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cláus (-suri), s. n.1. Zăgaz, stăvilar. – 2. Îngrămădire de lemne care se formează la închiderea unei ecluze. Germ. Klause (Drăganu, Dacor., III, 707). – În Banat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cláus cláusuri și cláuse, s.n. (reg.) 1. baraj, stăvilar, hait, opust, scoc, zăton. 2. grămadă de lemne adunată la capătul barajului.

Intrare: claus
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claus
  • clausul
  • clausu‑
plural
  • clausuri
  • clausurile
genitiv-dativ singular
  • claus
  • clausului
plural
  • clausuri
  • clausurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claus
  • clausul
  • clausu‑
plural
  • clause
  • clausele
genitiv-dativ singular
  • claus
  • clausului
plural
  • clause
  • clauselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)