O definiție pentru clăncăire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clăncăire sf [At: DICȚ. / V: ~ngă~ / Pl: ~ri / E: clăncăi] Producere a unui sunet specific Si: clăncăit, clăncănire, clăncănit, clăngăit, clăngăni.

Intrare: clăncăire
clăncăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăncăire
  • clăncăirea
plural
  • clăncăiri
  • clăncăirile
genitiv-dativ singular
  • clăncăiri
  • clăncăirii
plural
  • clăncăiri
  • clăncăirilor
vocativ singular
plural