O definiție pentru clăbucet


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CLĂBUCÉT s. n. Căciulă. (formă diminutivală din clăbăț; comun în toponime)

Intrare: clăbucet
clăbucet substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăbucet
  • clăbucetul
  • clăbucetu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • clăbucet
  • clăbucetului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)