O definiție pentru ciurlicare
Arhaisme și regionalisme
ciurlica, pers. 3 sg. ciurlică, vb. I (reg.) 1. (despre păsări) a cânta, a ciripi. 2. a furnica.
Intrare: ciurlicare
ciurlicare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||