O definiție pentru ciurcurat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciurcura vi [At: PĂSCULESCU, L. P. / Pzi: ciurcur / E: ciur2 + picura] (Pop) A picura.
Intrare: ciurcurat
ciurcurat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)