O definiție pentru ciurcura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciurcura vi [At: PĂSCULESCU, L. P. / Pzi: ciurcur / E: ciur2 + picura] (Pop) A picura.

Intrare: ciurcura
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciurcura
  • ciurcurare
  • ciurcurat
  • ciurcuratu‑
  • ciurcurând
  • ciurcurându‑
singular plural
  • ciurcu
  • ciurcurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciurcur
(să)
  • ciurcur
  • ciurcuram
  • ciurcurai
  • ciurcurasem
a II-a (tu)
  • ciurcuri
(să)
  • ciurcuri
  • ciurcurai
  • ciurcurași
  • ciurcuraseși
a III-a (el, ea)
  • ciurcu
(să)
  • ciurcure
  • ciurcura
  • ciurcură
  • ciurcurase
plural I (noi)
  • ciurcurăm
(să)
  • ciurcurăm
  • ciurcuram
  • ciurcurarăm
  • ciurcuraserăm
  • ciurcurasem
a II-a (voi)
  • ciurcurați
(să)
  • ciurcurați
  • ciurcurați
  • ciurcurarăți
  • ciurcuraserăți
  • ciurcuraseți
a III-a (ei, ele)
  • ciurcu
(să)
  • ciurcure
  • ciurcurau
  • ciurcura
  • ciurcuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)