O definiție pentru ciuperca


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciuperca, ciuperchez v. r. (tox.) a consuma substanțe interzise (narcotice, stupefiante); a se droga.

Intrare: ciuperca
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciuperca
  • ciupercare
  • ciupercat
  • ciupercatu‑
  • ciupercând
  • ciupercându‑
singular plural
  • ciuperchea
  • ciupercați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuperchez
(să)
  • ciuperchez
  • ciupercam
  • ciupercai
  • ciupercasem
a II-a (tu)
  • ciuperchezi
(să)
  • ciuperchezi
  • ciupercai
  • ciupercași
  • ciupercaseși
a III-a (el, ea)
  • ciuperchea
(să)
  • ciupercheze
  • ciuperca
  • ciupercă
  • ciupercase
plural I (noi)
  • ciupercăm
(să)
  • ciupercăm
  • ciupercam
  • ciupercarăm
  • ciupercaserăm
  • ciupercasem
a II-a (voi)
  • ciupercați
(să)
  • ciupercați
  • ciupercați
  • ciupercarăți
  • ciupercaserăți
  • ciupercaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuperchea
(să)
  • ciupercheze
  • ciupercau
  • ciuperca
  • ciupercaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)