O definiție pentru ciumbri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CIUMBRÍ, ciumbrésc, vb. IV. (Olt.; Var.) A zâmba. (cf. zâmba)

Intrare: ciumbri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciumbri
  • ciumbrire
  • ciumbrit
  • ciumbritu‑
  • ciumbrind
  • ciumbrindu‑
singular plural
  • ciumbrește
  • ciumbriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciumbresc
(să)
  • ciumbresc
  • ciumbream
  • ciumbrii
  • ciumbrisem
a II-a (tu)
  • ciumbrești
(să)
  • ciumbrești
  • ciumbreai
  • ciumbriși
  • ciumbriseși
a III-a (el, ea)
  • ciumbrește
(să)
  • ciumbrească
  • ciumbrea
  • ciumbri
  • ciumbrise
plural I (noi)
  • ciumbrim
(să)
  • ciumbrim
  • ciumbream
  • ciumbrirăm
  • ciumbriserăm
  • ciumbrisem
a II-a (voi)
  • ciumbriți
(să)
  • ciumbriți
  • ciumbreați
  • ciumbrirăți
  • ciumbriserăți
  • ciumbriseți
a III-a (ei, ele)
  • ciumbresc
(să)
  • ciumbrească
  • ciumbreau
  • ciumbri
  • ciumbriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)