2 definiții pentru ciui (vb.)

ciui2 vt [At: DA ms / Pzi: ~ésc / E: nct] (Reg) A zgâria.

ciuí, pers. 3 sg. ciuiéște, vb. IV (reg., înv.) 1. cârâi. 2. a zgârâia.

Intrare: ciui (vb.)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciui ciuire ciuit ciuind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) ciuiește (să) ciuiască ciuia ciui ciuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) ciuiesc (să) ciuiască ciuiau ciui ciuiseră