2 definiții pentru ciugulire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciugulire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ciuguli] 1-11 Ciuguleală (1-11).
ciuciulire4 sf vz ciugulire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ciugulire
ciugulire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||