3 definiții pentru ciucit ciucire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciucít, ~ă a [At: STANCU, D. 71 / Pl: ~iți, ~e / E: ciuci] (Reg) 1 Așezat pe vine. 2 Ghemuit. 3 (D. fructe) Zbârcit. 4 (D. frunze) Răsucit. 5 (D. obiecte) Boțit.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciucí (-césc, -ít), vb.1. A se ghemui, a se lăsa pe vine. – 2. A mototoli, a încreți, a zbîrci. – 3. A strînge, a îngrămădi. Sl. čučati (DAR), cf. sb. čučati „a se lăsa pe vine”, mag. csucsulni „a sta jos”; însă ar putea fi vorba și de o formație spontană. – Der. ciuciuli (var. ciocioli), vb. (a se ghemui; a zbîrci, a încreți) prin intermediul finalei expresive -li (cf. Graur, BL, IV, 91), fiind improbabilă der. propusă de Philippide, Bausteine, 54, de la ciuli; ciuciulete, s. m. (ghemotoc, dop, cocoloș; bobină; ciupercă, zbîrciog). Ca și în alte cazuri, sînt forme care coincid cu alte formații spontane, cf. mr. ciuciulă (culme), ce pare a indica dependența de rădăcina expresivă ciucă; mr., megl. ciuciulian „ciocîrlie”, în legătură cu bg. kukuletka, cuvînt rar. Pe de altă parte, ciuciuli ajunge să se confunde cu giugiuli, în sensul în care îl folosește Cantemir, de „a netezi, a mîngîia”, cf. ciuciula, vb. (Trans., a mîngîia). După Graur, BL, V, 223, ciuciulete s-ar explica plecîndu-se de la țig. ciuci „penis”, ipoteză puțin probabilă. – V. și ciuli.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciucí, ciucésc, vb. IV refl. (pop.) 1. a se așeza pe vine, a sta pe ciuci, a se stârci, a se strânge, a se face ghem, a se ghemui. 2. a strânge laolaltă, a turti, a mototoli, a totoliți, a boți.

Intrare: ciucit
ciucit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciucit
  • ciucitul
  • ciucitu‑
  • ciuci
  • ciucita
plural
  • ciuciți
  • ciuciții
  • ciucite
  • ciucitele
genitiv-dativ singular
  • ciucit
  • ciucitului
  • ciucite
  • ciucitei
plural
  • ciuciți
  • ciuciților
  • ciucite
  • ciucitelor
vocativ singular
plural
ciucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciucire
  • ciucirea
plural
  • ciuciri
  • ciucirile
genitiv-dativ singular
  • ciuciri
  • ciucirii
plural
  • ciuciri
  • ciucirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)