2 definiții pentru ciuc (obiect)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciuc1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: bg чук] (Reg) Târnăcop.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciuc, ciucuri, s.n. (reg.) târnăcop, cioacă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ciuc (obiect)
ciuc (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)