❍ CIOCĂLĂU, CIUCĂLĂU sm. Mold. Bucov. 1 🚜 Cocean de porumb (cu sau fără boabe), ștulete: o broșură învățătoare meșteșugului de a face zahăr din ciocălăi de cucuruzi (NEGR.); apucă un ciucălău și face sfîr! cu ei după dînsul (SB.) ¶ 2 Coceanul tulpina ce rămîne în pămînt după ce sa tăiat porumbul (🖼 1186) 🌿 Cucuruz de brad sau de pin [ung. csukló].

❍ CIUCALĂU, CIUCĂLĂU sm. 1 ‼ CIOCĂLĂU: de la fie-care fum de la noi din sat, avea cîte o mierță de ciucălăi (RET.) ¶ 2 Maram. Ciucure, pompon, împletitură de mătase, de lînă sau de bumbac cu care se împodobesc hainele (BRL.).

CIOCĂLĂU, ciocălăi, s. m. (Reg.) Cocean, ciocan². – Magh. csukló.

ciucălắu, s. m. v. ciucalău.