2 definiții pentru ciublit
Explicative DEX
ciubli vt [At: N. REV. R. VIII, 85 / Pzi: ~lesc / E: ciublă] (Reg) A sparge gura unui vas.
Regionalisme / arhaisme
ciubli, ciublesc, vb. IV. (reg.) a sparge gura unui vas de pământ (oală, ulcior); a știrbi un vas.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ciublit
ciublit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)