7 definiții pentru cisluit cisluire

cisluí [At: (a. 1745-1746) IORGA, S. D. VI, 44 / Pzi: ~iésc / E: cislă + -ui] (Înv) 1 vt A stabili pentru fiecare membru al unei comunități, partea de impozit care îi revine. 2-3 vt A taxa prin cislă (7, 8). 4 vt A pune ceva în sarcina cuiva. 5 vt A învinui pe cineva. 6 vi A sta la taclale. 7 vi A se sfătui.

cisluít1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cislui] (Înv) 1-7 Cisluială (1-7).

cisluít2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 2441 / Pl: ~iți, '~e / E: cislui] (Înv; d. bir) Stabilit.

CISLUÍ, cisluiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale. 2.Tranz. A acuza, a învinovăți. – Cislă + suf. -ui.

cisluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cisluiésc, imperf. 3 sg. cisluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cisluiáscă

CISLUÍ vb. v. consulta, sfătui.

A CISLUÍ ~iésc 1. tranz. 1) înv. A supune unui impozit. 2) A considera vinovat; a învinui; a acuza. 2. intranz. pop. A vorbi mult și pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a tăifăsui; a sporovăi. /cislă + suf. ~ui

Intrare: cisluit
cisluit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cisluit cisluitul cislui cisluita
plural cisluiți cisluiții cisluite cisluitele
genitiv-dativ singular cisluit cisluitului cisluite cisluitei
plural cisluiți cisluiților cisluite cisluitelor
vocativ singular
plural
cisluire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cisluire cisluirea
plural cisluiri cisluirile
genitiv-dativ singular cisluiri cisluirii
plural cisluiri cisluirilor
vocativ singular
plural