O definiție pentru ciripit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciripit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 35 / Pl: ~iți, ~e / E: ciripi] Care este rostit (sau recitat) melodios.

Intrare: ciripit (adj.)
ciripit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciripit
  • ciripitul
  • ciripitu‑
  • ciripi
  • ciripita
plural
  • ciripiți
  • ciripiții
  • ciripite
  • ciripitele
genitiv-dativ singular
  • ciripit
  • ciripitului
  • ciripite
  • ciripitei
plural
  • ciripiți
  • ciripiților
  • ciripite
  • ciripitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)