O definiție pentru circălire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
circăli, circălesc, vb. IV (reg.) a cerceta urmele mistreților, a adulmeca.
Intrare: circălire
circălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||