O definiție pentru circumstanțiere
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+circumstanțiere (livr.) (desp. -ți-e-) s. f., g.-d. art. circumstanțierii; pl. circumstanțieri
Intrare: circumstanțiere
circumstanțiere substantiv feminin
- silabație: -ți-e-re
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||