O definiție pentru ciorcănire
Arhaisme și regionalisme
ciorcăni, ciorcănesc, vb. IV (reg.) a tăia (via).
Intrare: ciorcănire
ciorcănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||