O definiție pentru ciondănit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciondănít sn [At: CREANGĂ, A. 55 / V: ~dră~ / Pl: ~uri / E: ciondăni] 1-3 Ciondănire (1-3).
Intrare: ciondănit (s.n.)
ciondănit2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)