O definiție pentru ciondănit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciondănít sn [At: CREANGĂ, A. 55 / V: ~dră~ / Pl: ~uri / E: ciondăni] 1-3 Ciondănire (1-3).

Intrare: ciondănit (s.n.)
ciondănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciondănit
  • ciondănitul
  • ciondănitu‑
plural
  • ciondănituri
  • ciondăniturile
genitiv-dativ singular
  • ciondănit
  • ciondănitului
plural
  • ciondănituri
  • ciondăniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)