CIOCOIU sm. 1 ‡ Curtean, slujbaș la Curte ¶ 2 Slugă boierească: am fost la cuconașul, și ~ul dumisale nu m’au lăsat să intru în odaie (STAM.) ¶ 3 Lingușitor, om slugarnic ¶ 4 Nume dat de țărani arendașilor sau vătafilor acestora, funcționarilor și oricui e îmbrăcat în haine nemțești, în haine albastre: abuzurile impiegaților făcuseră pe România stigmatiza cu porecla insultătoare de ciocoi pe toți aceia cari nu erau din rîndul lor (ALECS.) ¶ 5 Om boierit de curînd, îmbogățit de puțină vreme, boier făcut din slugă, parvenit: parvenitul și ~l voesc numai decît să fie de viță (I.-GH.); (P): nici din salce cerc de bute, nici din ~ om de frunte ¶ 6 🐦 Ciocîrlie moțată [comp. bg. čokoj].

CIOCOIAȘ, CIOCOIEȘ sm. 1 dim. CIOCOIU ¶ 2 Sluga boierească: calemgiii, ~ii... purtau ișlic mare (I.-GH.).

CIOCOIME sf. col. CIOCOIU. Tagma, ceata ciocoilor, toți ciocoii; mulțime de ciocoi.