6 definiții pentru cioaie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOÁIE s. f. (Regional) Acioaie. Hodinesc pe iarbă mieii Și zurgălăii de cioaie. GOGA, P. 56. – Pronunțat: ci-oa-ie.

CIOÁIE s. f. (Reg.) Acioaie. [Pr.: ci-oa-ie] – Din acioaie.

acĭoáĭe și acioaĭe f., pl. (it. acciajo, vechi acciaro și aciale, oțel, d. lat. pop. aciarium și aciale, care vine d. acies, ascuțiș; ven. azzale, fr. ocier, sp. acero; ngr. atzáli. V. ață, arcer, oțel). Bronz. P et Clopot. Iron. Glas de acĭoaĭe, glas pătrunzător, asurzitor: a’nceput cu glasu eĭ de acĭoaĭe. Munt. Clopoțel cu sunet supțire care se atîrnă la gîtu vitelor, maĭ ales al mînjilor (talangă). – Și cĭoaĭe (Mold. sud): o vacă purtînd o cĭoaĭe mare (Sov. 186).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cioaie s. f. (țig.) v. ciacâie.

Intrare: cioaie
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioaie
  • cioaia
plural
genitiv-dativ singular
  • cioaie
  • cioaiei
plural
vocativ singular
plural