opțiuni

4 definiții pentru cinătuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cinătuit1 sn [At: PAMFILE, CR. 200 / V: cen~ / Pl: ~uri / E: cinătui] (Reg) 1-8 Cinătuire (1-8).

cinătuit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e/ E: cinătui] (Reg) 1 (D. păsări tăiate) Curățat de fulgi. 2 (D. pești) Curățat de solzi. 3 (D. animale tăiate) Care a fost curățat în interior. 4 (D. animale tăiate) Care a fost tăiat în bucăți pentru a fi gătit. 6 (D. porc) Pârlit și tranșat după tăiere. 7 (Pex; d. copaci) Curățat de crengi uscate. 8 (Pex) Omorât2.

cenătuit1 sn vz cinătuit1

cenătuit2, ~ă a vz cinătuit2

Intrare: cinătuit
cinătuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinătuit
  • cinătuitul
  • cinătuitu‑
  • cinătuită
  • cinătuita
plural
  • cinătuiți
  • cinătuiții
  • cinătuite
  • cinătuitele
genitiv-dativ singular
  • cinătuit
  • cinătuitului
  • cinătuite
  • cinătuitei
plural
  • cinătuiți
  • cinătuiților
  • cinătuite
  • cinătuitelor
vocativ singular — —
plural — —
cenătuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)