O definiție pentru chiurcuit
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chiurcui, chiurcuiesc, vb. IV (înv.) a lustrui cu chiurca (v.) zăbala calului (la cavalerie).
Intrare: chiurcuit
chiurcuit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)