O definiție pentru chiurcuit
Arhaisme și regionalisme
chiurcui, chiurcuiesc, vb. IV (înv.) a lustrui cu chiurca (v.) zăbala calului (la cavalerie).
Intrare: chiurcuit
chiurcuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)