O definiție pentru chiurcuire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chiurcui, chiurcuiesc, vb. IV (înv.) a lustrui cu chiurca (v.) zăbala calului (la cavalerie).
Intrare: chiurcuire
chiurcuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||