O definiție pentru chitelinire
Arhaisme și regionalisme
chitelini, chitelinesc, vb. IV (reg., înv.) a fi constrâns, a fi forțat, a fi obligat, a fi silit.
Intrare: chitelinire
chitelinire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||