O definiție pentru chiruire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chirui, chiruiesc, vb. IV (reg.) a ara a doua oară, a face ogor, a întoarce locul.
Intrare: chiruire
chiruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |