CHIMINEȚ (pl. -ețe) sn. Poliță în colțul caselor țărănești sau de jur împrejurul cuptorului (MAN.) (PAMF.) (VIC.) [cf. cămineț].

❍CĂMINEȚ, CHEMENEȚ, CHIMINEȚ (pl. -ețe) sn. Trans. Băn., CĂMINETE sm. Olten. Piatră în patru muchii, pusă de-a lungul peretelui, de-o parte și de alta a vetrei focului, ca să nu se aprindă peretele de lemn [cămin].