4 definiții pentru chițcăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIȚCĂÍ, pers. 3 chîțcăie, vb. IV. Intranz. A chițăi.

A CHIȚCĂÍ pers. 3 chíțcăie intranz. (despre greieri, căței etc.) A scoate sunete prelungi și ascuțite.

chițcăì v. 1. se zice de țipătul ascuțit și prelung al greierilor, cățeilor și șobolanilor; 2. fig. a ocărî și a alunga ca pe un câine: bărbați ticăiți și chitcăiți CR. [Formă amplificată din chițăi].

chíțcăĭ și chíțcuĭ saŭ -ĭésc, V. chíțăĭ.

Intrare: chițcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițcăi
  • chițcăire
  • chițcăit
  • chițcăitu‑
  • chițcăind
  • chițcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chițcăie
(să)
  • chițcăie
  • chițcăia
  • chițcăi
  • chițcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chițcăie
(să)
  • chițcăie
  • chițcăiau
  • chițcăi
  • chițcăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chițcăi

  • 1. (Despre greieri, căței etc.) A scoate sunete prelungi și ascuțite.
    surse: DLRLC NODEX sinonime: chițăi

etimologie: