O definiție pentru chișereu


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chișeréu (-éie), s. n. – Arpagic. – Var. (ortografică) chisărău. Mag. keserü „amar” (DAR).

Intrare: chișereu
chișereu substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chișereu
  • chișereul
  • chișereu‑
plural
  • chișereie
  • chișereiele
genitiv-dativ singular
  • chișereu
  • chișereului
plural
  • chișereie
  • chișereielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)