O definiție pentru chencănire
Arhaisme și regionalisme
chencăni, pers. 3 sg., chencăne, vb. IV (reg., înv.; despre lupi) a urla.
Intrare: chencănire
chencănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||