CERTI vb. v. inela, secui.

certire, certiri, s.f. (reg.; înv.) 1. Defrișare. 2. Decojire: „Certirea era defrișarea prin îndepărtarea cojii copacului, care, astfel, se usucă încet” (Vișovan, 2008: 30). – Din certi.

certire, certiri, s.f. – (reg.; înv.) Defrișare. „Certirea era defrișarea prin îndepărtarea cojii copacului, care, astfel, se usucă încet” (Vișovan, 2008: 30). – Din certi.

certi, certesc, v.t. (reg.; înv.) 1. A tăia pădurea, a defrișa; a lăzui, a cura. 2 A coji un copac pentru a se usca. – Din vsl. certi (MDA).