CERȘETOR, CERȘITOR, -TOARE sm. f. 1 Persoană care cerșește, care trăește din cerșit, milog, calic: Numai un cerșetor de-ar fi, Toți cu zahar l-ar hrăni (PANN); (P): sacul cerșetorului n’are fund, cerșetorului, cît să-i dai, niciodată nu-i mulțumit; Ⓕ: devin... cerșetori de slujbe pe la ușile ministerelor (VLAH.).