cepuit², ~ă a [At: DA / P: ~pu-it / Pl: ~iți, ~e / E: cepui] 1 (D. bucăți de lemn) Îmbinat² cu cepuri (17) Si: cepurit² (1). 2 (D. trunchiuri) Curățat² de crengi Si: cepurit² (2).

cepuit, -ă, cepuiți, -te, adj. 1. (ref. la un recipient) Astupat, închis cu dop. 2. (ref. la grinzi) Îmbinate cu cuie de lemn. – Din cepui (MDA).

cepuit, -ă, cepuiți, -te, adj. – 1. (ref. la un recipient) Astupat, închis cu dop. 2. (ref. la grinzi) Îmbinate cu cuie de lemn. – Din cepui (MDA).