O definiție pentru celit
Arhaisme și regionalisme
celi, pers. 3 sg. celește, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante) a se ofili, a se vesteji. 2. (despre lemne) a începe să putrezească, a se bârzoi, a se putregăi.
Intrare: celit
celit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)