cealhău, cealhăi, (cialhău), s.m. (reg.) 1. Pasăre mare de curte (de obicei, cocoș): „Pă duminică oi tăie on cealhău” (Faiciuc, 1998). 2. Specie de vultur (Gypaetus barbatus): „Cialhăii să puie clăi / Și croncii să strângă snopi” (Bârlea, 1924: 11). – Din magh. csaholó „care urlă” (Scriban, MDA).

cealhău, cealhăi, (cialhău), s.m. – (reg.) 1. Pasăre mare de curte (de obicei, cocoș): „Pă duminică oi tăie on cealhău” (Faiciuc, 1998). 2. (ornit.) Specie de vultur (Gypaetus barbatus): „Cialhăii să puie clăi / Și croncii să strângă snopi” (Bârlea, 1924: 11). – Din magh. csaholó „care urlă” (Pușcariu, DA, cf. DER; Scriban, MDA) < saholni „a scheuna, a țipa” (Scriban).

cealhău, cealhăi, (cialhău), s.m. – 1. Pasăre mare de curte (de obicei, cocoș): „Pă duminică oi tăie on cealhău” (Faiciuc 1998). 2. Specie de vultur (Gypaetus barbatus): „Cialhăii să puie clăi / Și croncii să strângă snopi” (Bârlea 1924: 11). – Din magh. csaholó „care urlă” (Pușcariu, DA cf. DER).