7 definiții pentru cauzat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cauzát1 sn [At: MDA ms / P: ca-u~ / Pl: ~uri / E: cauza] 1-2 Cauzare (1-2).

cauzát2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / P: ca-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: cauza] 1-2 Care este provocat de o cauză (1-2) Si: prilejuit2, pricinuit2.

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce.

CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare].

A CAUZÁ ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /<fr. causer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. și pl. cauzeáză

Intrare: cauzat
cauzat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cauzat
  • cauzatul
  • cauzatu‑
  • cauza
  • cauzata
plural
  • cauzați
  • cauzații
  • cauzate
  • cauzatele
genitiv-dativ singular
  • cauzat
  • cauzatului
  • cauzate
  • cauzatei
plural
  • cauzați
  • cauzaților
  • cauzate
  • cauzatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)