7 definiții pentru cauzat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cauzát1 sn [At: MDA ms / P: ca-u~ / Pl: ~uri / E: cauza] 1-2 Cauzare (1-2).

cauzat2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / P: ca-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: cauza] 1-2 Care este provocat de o cauză (1-2) Si: prilejuit2, pricinuit2.

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare.

CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare].

A CAUZÁ ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /<fr. causer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. și pl. cauzeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce.

Intrare: cauzat
cauzat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cauzat
  • cauzatul
  • cauzatu‑
  • cauza
  • cauzata
plural
  • cauzați
  • cauzații
  • cauzate
  • cauzatele
genitiv-dativ singular
  • cauzat
  • cauzatului
  • cauzate
  • cauzatei
plural
  • cauzați
  • cauzaților
  • cauzate
  • cauzatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)