7 definiții pentru caragea cărăgea cărânjea cărujea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caragea [At: FILIMON, C II, 599 / V: cărăgea, cărânjea, căronjea, cărujea / Pl: ~ele / E: tc karaga] 1 ain Negru-închis. 2 sf (Îe) A merge ca o ~ A merge urât, răscrăcărat. 3 sf (Bot; reg; mpl; îf cărujea, îc) Cărujele-de-iarnă Crăițe (Tagetes patula). 4 sf (Bot; îf cărujea, cărânjea) Garoafe (Dianthus barbatus). corectată

cărânjea sf vz caragea

căronjea[1] sf vz caragea modificată

  1. cărujeacăronjea, conform ordinii alfabetice, definiției principale, dublării variantei cărujea și lipsei variantei căronjea din dicționar. — Ladislau Strifler

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

caragéa (cărăgéa), carageále (cărăgéle), adj. invar. și s.f. (reg.) 1. (adj. invar.) negru-închis. 2. (s.f.) numele unei plante; văzdoagă.

cărânjeá s.f. (reg.) garofiță de grădină.

Intrare: caragea
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caragea
  • carageaua
plural
  • carageale
  • caragealele
genitiv-dativ singular
  • carageale
  • caragealei
plural
  • carageale
  • caragealelor
vocativ singular
plural
cărăgea substantiv feminin
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăgea
  • cărăgeaua
plural
  • cărăgele
  • cărăgelele
genitiv-dativ singular
  • cărăgele
  • cărăgelei
plural
  • cărăgele
  • cărăgelelor
vocativ singular
plural
cărânjea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărujea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.