bignonia sf [At: DN³ / E: fr bignonia] (Bot) Arbore decorativ cu frunze mari, în formă de inimă, și flori albe, originar din America sau Asia.

bignonia s.f. (bot.) Arbore decorativ, cu frunzele foarte mari, în formă de inimă, cu florile albe, originar din America și din Asia. • /<fr. bignonia; cf. nm. pr. Jean Bignon, bibliotecar al lui Ludovic al XV-lea.

BIGNONIA L., BIGNONIA, fam. Bignoniaceae. Gen originar din America de N, are o singură specie: Bignonia capreolata L. [syn. Anisostichus capreolatus (L.) Bur.] perenă, agățătoare, cca 22 m înălțime în țara de origine. Frunze (cca 15 cm lungime) opuse, penate, cu pețiol (cca 2 cm lungime), verzi, lucioase, terminate în cîrcei cu trei cîrlige îndoite. înflorește primăvara-vara. Flori roșii-portocalii, în interior mai deschise, lungi de 5 cm (caliciul în formă de clopot cu 5 lobi, corolă în formă de pîlnie sau clopot, petalele rotunjite, marginea cu 2 buze, 4 stamine, disc în formă de inel, ovar liniar cu multe semințe), cca 5 așezate în umbelă pe tijă scurtă (cca 2-4 cm), în axa frunzei. Fructul, o capsulă plată, lungă de 10-17 cm, cu două loji pieloase.