opțiuni

O definiție pentru cancel

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+cancel (engl.) [pron. kensăl] s. n. (în: a da ~)

Intrare: cancel
  • pronunție: kensăl
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancel
  • cancelul
  • cancelu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cancel
  • cancelului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)